Prin contopirea binelui cu cea a raului, am luat fiinta. Un om simplu, cu multe defecte, putine calitati, cu multe vise si dorinte. Pentru unii sunt o iluzie, o aparitie fantomatica, ce le chinuie lumea in fiecare zi , pentru altii, o raza de lumina. Pentru a observa de ce zic ei asta, ma indrept in fiecare seara spre oglinda crapata si veche pentru a ma analiza din cap pana in picioare, ca un critic ce subliniaza atent toate calitatile si defectele unei persoane, de fiecare data corect. Defectele parca ma saluta a mia oara si imi soptesc: “Stii, tot a noastra vei ramane!” . Ma intristez, odata cu iluzia imperfectiunii, parasesc oglinda si ma indrept spre televizor. Mii de ganduri, sentimente si intrebari se zbat, acaparandu-mi gandirea. Unii spun ca sunt nebuna, altii ma felicita pentru ceea ce sunt … unii pur si simplu ma ignora. Dar heei..mi-am revenit! Sunt tot eu… cea veche de data asta. Cu ganduri si trairi, cu rasete si lacrimi, cu iubire si tristete. Sunt tot eu… cea care ti-a dat 1000 de cosmaruri albe in fiecare seara. Sunt tot eu… o iluzie, o inchipuire, o scornire a mintii umane, un fulg de nea, ce se topeste atunci cand te atinge…si moare repede, fara ca macar sa iti fi zambit vreodata. Heei, sunt tot eu… te astept la un ceai…dar de data asta … adu tu buna dispozitie. :]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu