Back in business ! ^.^ Nu am mai scris de ceva vreme si se pare ca si site-u mi-a inchis contu` . M-am intors cu 2 postari noi.. si sper sa fie pe plac. ^.^ Enjoy! :]

Cine suntem noi? Ce vrem defapt? Suntem fantome. O iluzie a perfectiunii, un mit.. un experiment nereusit ce are singura capacitate a inmultirii in masa. Ocupam o planeta pe care o distrugem cu fiecare ocazie. Mintea umana, un sistem egoist de gandire, distruge ultimele resurse de aer. Atrasa in partea descoperirii unor lucruri noi, distruge ceea ce este important… Viata. Un ansamblu de litere ce este “poluat” de mintile bolnave in fiecare zi. Un show nebun..vise si sperante spulberate… Nu suntem decat niste marionete fara inima, tarate de destinul negru, o poarta spre moarte ce ne trage usor si fara pic de durere pe toti; fara putere de aparare. Ultimul loc in care fiinta umana se mai poate adaposti in “razboiul urban” este religia. O religie spalacita de reguli si trasa spre adancuri langa politica. Profita de oameni si nu le da pacea de care au nevoie cu disperare. Unii gasesc refugiu inecandu-se in droguri, alcool si sex. Prinsi in fumul murdar si obligati sa cada in abis… un loc negru si fara cale de intoarcere… Politica murdara, un joc pe viata si pe moarte..cu arme si sange…cu catuse si vanatai. Un joc al mintilor bolnave ce conduc marionetele fara drept de opinie… Ademeniti spre camere negre si crapate de timp… Iluzia libertatii zboara prin toate mintile ca o fantezie de vara… O seara calda si linistita … O imagine stearsa … un vis … o dorinta ce joaca in mintea umana… un fum rosu… focul ce arde dorinta creatiei … A plecat un tren la miezul noptii… s-a stins o pasiune… a ars la foc mocnit o viata de copil… Liniste … Pace…

Vis de seara.

Prin contopirea binelui cu cea a raului, am luat fiinta. Un om simplu, cu multe defecte, putine calitati, cu multe vise si dorinte. Pentru unii sunt o iluzie, o aparitie fantomatica, ce le chinuie lumea in fiecare zi , pentru altii, o raza de lumina. Pentru a observa de ce zic ei asta, ma indrept in fiecare seara spre oglinda crapata si veche pentru a ma analiza din cap pana in picioare, ca un critic ce subliniaza atent toate calitatile si defectele unei persoane, de fiecare data corect. Defectele parca ma saluta a mia oara si imi soptesc: “Stii, tot a noastra vei ramane!” . Ma intristez, odata cu iluzia imperfectiunii, parasesc oglinda si ma indrept spre televizor. Mii de ganduri, sentimente si intrebari se zbat, acaparandu-mi gandirea. Unii spun ca sunt nebuna, altii ma felicita pentru ceea ce sunt … unii pur si simplu ma ignora. Dar heei..mi-am revenit! Sunt tot eu… cea veche de data asta. Cu ganduri si trairi, cu rasete si lacrimi, cu iubire si tristete. Sunt tot eu… cea care ti-a dat 1000 de cosmaruri albe in fiecare seara. Sunt tot eu… o iluzie, o inchipuire, o scornire a mintii umane, un fulg de nea, ce se topeste atunci cand te atinge…si moare repede, fara ca macar sa iti fi zambit vreodata. Heei, sunt tot eu… te astept la un ceai…dar de data asta … adu tu buna dispozitie. :]